De ce..?

O intrebare banala...despre care cineva isi exprima o data parerea spunand ca este intrebarea la care nu poti raspunde niciodata. Eu spun despre aceasta intrebare ca apare involuntar de prea mult prea multe ori in viata noastra si ca in 80% din cazuri ramane fara raspuns...
Exemplu:"de ce-ul?" meu acum ,ar fii: de ce toate persoanele dragi,pleaca din viata noastra ,cand te astepti mai putin"? sau" de ce tot ce e frumos dureaza putin?"....Fie ca persoanele dragi iti sunt luate,fie ca pleaca de buna voie....tot la fel te simti...fie ca perioadele de "bine" si momentele frumoase au o intensitate puternica si atunci cand le-ai trait simteai ca nu mai poti de atata fericire....si iti raman vesnic in minte...atunci cand se duc....gustul amar nu intarzie niciodata sa apara..dorul de persoanele care au facut parte din viata ta ,cu care ai impartit momente de toate genurile ....la fel,nu are cum sa nu apara. Acum sa nu credeti ca ma refer,numai la iubiti/iubite...ca de astfel de "plecari" avem parte toata viata si cu toate ca fiecare persoana iubita isi pune amprenta intr-un anume fel in viata ta,la un moment dat te obisnuiesti...si mai ales daca plecarea persoanei este alegerea ei...dar atunci cand persoanele "pleaca" nu numai din viata ta,ci si din lumea aceasta....este cu atat mai greu...Atunci intrebarea "de ce" este si mai greu de pus...pentru ca este adresata divinitatii ...si nu numai ca nu primim rspuns niciodata ,dar nici nu ne este permis nou,pamantenilor,muritorilor si celor care zi de zi gresim,sa punem astfel de intrebari....Dar tocmai,pt ca suntem oameni si gresim ai mult decat facem bine,nu ne putem abtine...si intrebam:De ce..? de ce mie? de ce eu? de ce acum? de ce si tu...?
Stare a pe care ti-o provoaca o pierdere....este de neexplicat,de nedorit..doare. Starea pe care ti le provoaca mai multe pierderi repetate,insa....
Se ajunge ,intr`adevar ,la un moment dat,la o stare de inertie...de obisnuinta....doare dar mai putin,sau doare dar reactiile sunt mai controlate....sau obisesti atat de tare sa te mai plangi,sa arati ca doare,sa te exteriorizezi...inkt....apropoape devi imun...APROAPE;). Si atunci apar intrebari de genul:" Ce e viata"? "Cum sa fac s-o fac mai frumoasa intre atatea goluri?" Unde am gresit"? "Cine sunt de fapt?" "Care e solutia"? ...intrebari,iarasi,aproape fara raspuns,sau cu raspuns partial....
In fine, tot ce este important este ca de cele mai multe ori ,o persoana pierduta este o persoana pierduta...un loc ramas gol in viata sau in inima,nu s poate "reumple" ci poate doar sa apara alt loc plin,care si ala se va goli la un moment dat..regretele ,am ajuns eu la concluzia ca nu stiu cat de mult isi au rostul...lacrimile nici atat.
Am sa evit in aceasta postare fraze pozitive pecare le tot aud in jurul meu d luni bune,gen: viata e frumoasa,merita traita"/ "o sa fie bine"/ "bucura-te ca nu e mai rau"/o sa iasa soarele si pe strd ta". Am sa le evit si pentru ca ...nu am kef sa fiu optimista(nu asta seara),pt ca nu le mai sufar,le am auzit in van de atatea ori inkt....bleah!....si pt ca....m-am decis ca aceasta destainurie sa fie fara concluzii fericite,pozitive etc.
Acesta este adevarul..n-am de ce sa "colorez"acum sa sfarsit sau sa incerc sa maschez ceva....mi-e dor ...si doare....DAR ....accept realitatea,ma trezesc in fiecare zi nu cu zambetul pe buze sau cu gandul ca "e o noua zi" ci...ma trezesc la fel...pregatita ca ORICAND...sa se intample ORICE....si cum spunea cineva...gandindu-ma sau asteptandu-ma la putin....sau la rau...si poate se intampla mult...si bine...
The End......