No good friends,but still not alone

S a demonstrat:da,asa este:nu am prieteni : ). So? O sa ziceti:Cum asa?! Si cum traiesti?? Simplu.
Am spus ca nu am prieteni ,nu ca nu am amici,amice,cunoscuti,rude,colegi etc. Nu am genul ala de persoana care te asculta neconditionat,oricand,oriunde,care iti da intotdeauna cele mai bune sfaturi ,dar cele mai bune pentru tine,nu pentru el/ea,care te ajuta indiferent ca ii iese ceva sau nu,care daca ceva nu-ti sta bine ,iti spune,dar nu sub forma rautacioasa, care atunci cand greseti,te cearta'frumos",care atunci cand ii gresesti prima oara,trece cu vederea,a doua se supara dar tine in sinea lui,a treia te face sa ti dai seama singur ca i ai gresit dar niciodata nu se supara pe tn,care niciodata n ar zice mai departe ce afla de la tine,care atunci cand e ziua ta e primul care te suna,care cand ti se intampla ceva bun,kiar se bucura pentru tine,nu se oftika "ea d c si eu nu? ) samd. Nu,nu am . De-a lungul timpului,persoane din jurul meu s au trezit gasindu mi raspunsul la intrebarea 'de ce nu am prieteni"? fara ca eu sa i fi intrebat neaparat...Ca este sau nu ca ei,putin imi pasa acum(cu toate ca atunci am stat putin sa reflect asupra celor spuse de ei). Important este ca nu e chiar atat de rau precum pare. Momentan,am descoperit ca mi a fost mai rau in perioada in are credeam ca am alatui prieteni adevarat,decat acum,cand stiu ca nu am.
Am invatat, de exemplu ,sa mi apreciez mai bine mama , sa petrec mai mult timp cu ea,sa mi mai aduc aminte de rude(am si eu verisori,totusi:P ) sa invat sa ascult oamenii din jurul meu si sa le arat ca pot avea incredere in mine(si ei chiar sa vada asta) chiar daca ma cunosc de o saptamana si nu le sunt prietena, am invatat ,de asemenea,sa fiu mai discreta,sa nu mi mai pun sufletul pe tava oricui,astfel eliminnd si posibilitatea de a mi lasa punctele slabe descoperite.
Intr un cuvant, este exact ca vorba aceea" simte bucuria lucrurile marunte":prietenii sunt un lucru mare,"o comoara" ,sa zicem. Pana sa ajungi sa ai comoara,tre` sa strangi banut cu banut.Amicii,cunoscutii,colegii ,persoanele cu care ai avut contact si cu care te revezi dupa o perioada,si-si amintesc de tine cu drag,te suna,te saluta pe strada aratandu ti un zambet larg,sunt "banutii' mei.:) Plus ca,de ce sa tii langa tine multi oameni,cand poti tine putini dar de calitate? Sa stau sa am grija cine ce vorbeste,ce face pe la spatele meu,sa ii categorisesc,sa ajung sa fac diferente intre ei,lucru care la un moment dat iar putea durea chir si pe ei si mai ales,sa ajung sa fiu dezamagita ir de unii dintre ei? no way...la 20 d ani am zis"gata" suferintei si dezamagirilor. Si kiar ma tin de cuvant;))
Nu sunt in cea mai roz perioada a mea,dar nici rau nu mi este. Cand am avut momente in care simteam ca iubesc si ca sunt iubita,de mi zburau stoluri de fluturi prin tot corpul,nu doar prin stomac,inevitabil,uitam de familie,de cunoscuti,sau o lasam mai moale cu scoala. Cand petreceam prea mult timp cu"anturajul" sau cu una dintre 'prietene' imi neglijam"jumatatea" si tot asa.
Now,is everything just fine. As I wish,for the moment.Less time for them,more time for me and my thoughts :P


Simteam nevoia sa postez cateva cuvinte despre asta,pentru ca asa cum voi va consacrati pagini din blog iubitilor si prietenilor foarte buni,eu mi am rezervat aceasta pagina pentru oamenii care ,teoretic nu sunt parte din viata mea si nici eu din a lor ,nu au un rol esential(ei asta cred,sigur..si poate uneori kiar si eu) dar practic.....situatia sta cu totul si cu totul altfel.

Va multumesc,dragii mei.

A voastra...cu drag