Amintiri dulci

Era o dimineata racoroasa . Agitatie. Nervi intinsi la maxim. Pe alocuri...tipete. Glas femeiesc,puternic,deloc pitigaiat. Repetitii.
Sala de clasa in care ne aflam(laboratorul de fizica,mai exact) devenise neincapatoare pentru 8insi cat eram noi. Timpul se scurgea cu repeziciune cu toate ca fuseseram acolo de la 7 8 dimineata iar concursul incepea undeva la 12-1.
Ne apucam de verificarea listei de recuzita. Incredibil! Le avem pe toate! Lucru rar la noi...
Apare tatal lui Costin(cum ii zicea diriga,noi spunandu-i Spiri) ,imbarcam recuzita,printre care piesa de rezistenta :USA. O usa reala,alba,mare din carton,vopsita de noi,"incropita" de noi. Deh,teatrul tre sa transmita simtirii cat mai reale,nu?
Plecam..adik pleaca recuzita cu masina iar noi,impreuna cu diriga cu tramvaiul...destinatia: Palatul Copiilor:)
Ajungem dupa un drum relaxant,cu rasete,glume,nebunii..diriga a ajuns la concurs mai obosita decat ar fi fost la finalul festivalului..dar pe noi ne-a destins drumul cu toate ca aveam niste emotii cat Casa Poporului.
Ajungem. Masina cu recuzita(papucul tatalui lui Cistin,repet) ajunsese cu 2min inaintea noastra. Gata gluma,redevenim copii responsabil,momentul culminant se apropia cu pasi repezi.
Tre` sa punem mana sa despachetam,nu? Eram foarte agitati,ne incurcam in maini,picioare,noi intre noi..si repet..eram cativa...diriga inspecta imprejurimile cu privirea,observa cine mai este anul asta la concurs..ce echipe..ce profesori...si cu un ochi era la noi sa vada daca suntem gata sa intram. Pana la urma,singurul care a pus mana sa despacheteze...CA NICIODATA...(probabil pentru ca era taicasu acolo) a fost insusi Costin...si primul obiect pe care s a gandit sa l coboare a fost usa..ca deh..era cea mai mare,ii sarea in ochi:)).
Usor ,usor se apuca si ceilalti sa despacheteze...usa ramanand,bineinteles,in grija lui Costin...mare greseala...
Intr-un moment de neatentie totala,cand fiecare facea absolut altceva decat sa fie cu ochii pe..usa... se aude "trosc!"" si imdiat dupa"Ce ai facut ,ma Costine"?!glasul tatalui sau....
USA...era crapata pe din doua.Diriga: stupefiata.O incerca o stare de nervi cu ras incredibila.
Noi eram inmarmuriti. Ce ne facem fara usa? Costin...nu stia de cine sa fuga mai intai: taicasu...sau diriga...(eu in locul lui fugeam de diriga...:))) )
Si uite asa... toata munca noastra s a dus dracu..:)) Scena cu usa era una de efect...destul de importanta,nu va imaginati ca o facuseram degeaba. N-a urmat nimic. Eram prea emotionati ca sa ne certam.Dupa festival,oricum s a ras pe tema asta..dar vestita palma a dirigai peste crestet tot a atins scafarlia lui Costin.Chit ca jucase bine:))
-Va urma-

Ochii..oglinda sufletului

Stari exprimate prin piviri....