No good friends,but still not alone

S a demonstrat:da,asa este:nu am prieteni : ). So? O sa ziceti:Cum asa?! Si cum traiesti?? Simplu.
Am spus ca nu am prieteni ,nu ca nu am amici,amice,cunoscuti,rude,colegi etc. Nu am genul ala de persoana care te asculta neconditionat,oricand,oriunde,care iti da intotdeauna cele mai bune sfaturi ,dar cele mai bune pentru tine,nu pentru el/ea,care te ajuta indiferent ca ii iese ceva sau nu,care daca ceva nu-ti sta bine ,iti spune,dar nu sub forma rautacioasa, care atunci cand greseti,te cearta'frumos",care atunci cand ii gresesti prima oara,trece cu vederea,a doua se supara dar tine in sinea lui,a treia te face sa ti dai seama singur ca i ai gresit dar niciodata nu se supara pe tn,care niciodata n ar zice mai departe ce afla de la tine,care atunci cand e ziua ta e primul care te suna,care cand ti se intampla ceva bun,kiar se bucura pentru tine,nu se oftika "ea d c si eu nu? ) samd. Nu,nu am . De-a lungul timpului,persoane din jurul meu s au trezit gasindu mi raspunsul la intrebarea 'de ce nu am prieteni"? fara ca eu sa i fi intrebat neaparat...Ca este sau nu ca ei,putin imi pasa acum(cu toate ca atunci am stat putin sa reflect asupra celor spuse de ei). Important este ca nu e chiar atat de rau precum pare. Momentan,am descoperit ca mi a fost mai rau in perioada in are credeam ca am alatui prieteni adevarat,decat acum,cand stiu ca nu am.
Am invatat, de exemplu ,sa mi apreciez mai bine mama , sa petrec mai mult timp cu ea,sa mi mai aduc aminte de rude(am si eu verisori,totusi:P ) sa invat sa ascult oamenii din jurul meu si sa le arat ca pot avea incredere in mine(si ei chiar sa vada asta) chiar daca ma cunosc de o saptamana si nu le sunt prietena, am invatat ,de asemenea,sa fiu mai discreta,sa nu mi mai pun sufletul pe tava oricui,astfel eliminnd si posibilitatea de a mi lasa punctele slabe descoperite.
Intr un cuvant, este exact ca vorba aceea" simte bucuria lucrurile marunte":prietenii sunt un lucru mare,"o comoara" ,sa zicem. Pana sa ajungi sa ai comoara,tre` sa strangi banut cu banut.Amicii,cunoscutii,colegii ,persoanele cu care ai avut contact si cu care te revezi dupa o perioada,si-si amintesc de tine cu drag,te suna,te saluta pe strada aratandu ti un zambet larg,sunt "banutii' mei.:) Plus ca,de ce sa tii langa tine multi oameni,cand poti tine putini dar de calitate? Sa stau sa am grija cine ce vorbeste,ce face pe la spatele meu,sa ii categorisesc,sa ajung sa fac diferente intre ei,lucru care la un moment dat iar putea durea chir si pe ei si mai ales,sa ajung sa fiu dezamagita ir de unii dintre ei? no way...la 20 d ani am zis"gata" suferintei si dezamagirilor. Si kiar ma tin de cuvant;))
Nu sunt in cea mai roz perioada a mea,dar nici rau nu mi este. Cand am avut momente in care simteam ca iubesc si ca sunt iubita,de mi zburau stoluri de fluturi prin tot corpul,nu doar prin stomac,inevitabil,uitam de familie,de cunoscuti,sau o lasam mai moale cu scoala. Cand petreceam prea mult timp cu"anturajul" sau cu una dintre 'prietene' imi neglijam"jumatatea" si tot asa.
Now,is everything just fine. As I wish,for the moment.Less time for them,more time for me and my thoughts :P


Simteam nevoia sa postez cateva cuvinte despre asta,pentru ca asa cum voi va consacrati pagini din blog iubitilor si prietenilor foarte buni,eu mi am rezervat aceasta pagina pentru oamenii care ,teoretic nu sunt parte din viata mea si nici eu din a lor ,nu au un rol esential(ei asta cred,sigur..si poate uneori kiar si eu) dar practic.....situatia sta cu totul si cu totul altfel.

Va multumesc,dragii mei.

A voastra...cu drag

Amintiri dulci

Era o dimineata racoroasa . Agitatie. Nervi intinsi la maxim. Pe alocuri...tipete. Glas femeiesc,puternic,deloc pitigaiat. Repetitii.
Sala de clasa in care ne aflam(laboratorul de fizica,mai exact) devenise neincapatoare pentru 8insi cat eram noi. Timpul se scurgea cu repeziciune cu toate ca fuseseram acolo de la 7 8 dimineata iar concursul incepea undeva la 12-1.
Ne apucam de verificarea listei de recuzita. Incredibil! Le avem pe toate! Lucru rar la noi...
Apare tatal lui Costin(cum ii zicea diriga,noi spunandu-i Spiri) ,imbarcam recuzita,printre care piesa de rezistenta :USA. O usa reala,alba,mare din carton,vopsita de noi,"incropita" de noi. Deh,teatrul tre sa transmita simtirii cat mai reale,nu?
Plecam..adik pleaca recuzita cu masina iar noi,impreuna cu diriga cu tramvaiul...destinatia: Palatul Copiilor:)
Ajungem dupa un drum relaxant,cu rasete,glume,nebunii..diriga a ajuns la concurs mai obosita decat ar fi fost la finalul festivalului..dar pe noi ne-a destins drumul cu toate ca aveam niste emotii cat Casa Poporului.
Ajungem. Masina cu recuzita(papucul tatalui lui Cistin,repet) ajunsese cu 2min inaintea noastra. Gata gluma,redevenim copii responsabil,momentul culminant se apropia cu pasi repezi.
Tre` sa punem mana sa despachetam,nu? Eram foarte agitati,ne incurcam in maini,picioare,noi intre noi..si repet..eram cativa...diriga inspecta imprejurimile cu privirea,observa cine mai este anul asta la concurs..ce echipe..ce profesori...si cu un ochi era la noi sa vada daca suntem gata sa intram. Pana la urma,singurul care a pus mana sa despacheteze...CA NICIODATA...(probabil pentru ca era taicasu acolo) a fost insusi Costin...si primul obiect pe care s a gandit sa l coboare a fost usa..ca deh..era cea mai mare,ii sarea in ochi:)).
Usor ,usor se apuca si ceilalti sa despacheteze...usa ramanand,bineinteles,in grija lui Costin...mare greseala...
Intr-un moment de neatentie totala,cand fiecare facea absolut altceva decat sa fie cu ochii pe..usa... se aude "trosc!"" si imdiat dupa"Ce ai facut ,ma Costine"?!glasul tatalui sau....
USA...era crapata pe din doua.Diriga: stupefiata.O incerca o stare de nervi cu ras incredibila.
Noi eram inmarmuriti. Ce ne facem fara usa? Costin...nu stia de cine sa fuga mai intai: taicasu...sau diriga...(eu in locul lui fugeam de diriga...:))) )
Si uite asa... toata munca noastra s a dus dracu..:)) Scena cu usa era una de efect...destul de importanta,nu va imaginati ca o facuseram degeaba. N-a urmat nimic. Eram prea emotionati ca sa ne certam.Dupa festival,oricum s a ras pe tema asta..dar vestita palma a dirigai peste crestet tot a atins scafarlia lui Costin.Chit ca jucase bine:))
-Va urma-

Ochii..oglinda sufletului

Stari exprimate prin piviri....

Zile de sarbatoare

Principala sarbatoare a Mariei este pe data de 15 august (Sf. Maria Mare) care oficial ,in Biserica Romano-Catolica se numeste "Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria" ,iar in cea Ortodoxa "Adormirea maicii Domnului".

Pe 8 septembrie,toate aceste biserici sarbatoresc Sf. Maria Mica,adica "Nasterea Maicii Domnului".

Pe 9 septembrie,se serbeaza Sf. Ana.(Ioachim si Ana-parintii Fecioarei Maria).

Asta si pentru ca,da,imi era sete de arta....mai ales de doua dintre poeziile mele preferate(pe care app,le-am scris se mana nu le am dat paste )...si pentru ca deh, e vremea care e...si melancolia se instaleaza..dar de data asta o melancolie frumoasa...insotita de zambete..nu d lacrimi sau fete triste ca alta data...si asta pentru ca ,asa cum am zis in ultimul articol...Trecutul e trecut...si nu ma mai afecteaza deloc.... decat imi creeaza bagaj de amintiri.

De la mine pentru voi,de aici pentru acolo,
numai zambete !
Va pup

Descantec de ploaie

Iubesc ploile,iubesc cu patima ploile,

Innebunitele ploi si ploile calme,

Ploile feciorelnice si ploile dezlantuite- femei.

Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfarsit,

Iubesc ploile,iubesc cu patima ploile,

Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba,inalta,

Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,

Sa ameteasca privindu-ma astfel,barbatii.

Stiu ca-i urat sa spui:" Sunt cea mai frumoasa femeie",

E urat si poate nici nu-i adevarat,

Dar lasa-ma atunci cand ploua,

Numai atunci cand ploua,

Sa rostesc magica formula:"Sunt cea mai frumoasa femeie".

Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua

Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,

Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vant,

Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,

Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu,

Esti departe plecat si eu te astept,

Si tu sti ca te astept,

Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept

Si totusi astept.

E-n aer miros de dragoste viu,

Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,

Pe o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator

Toti trecatorii sunt indragostiti

Si eu te astept.

Doar tu stii-

Iubesc ploile,

Iubesc cu patima ploile,innebunitele ploi si ploile calme,

Ploile feciorelnice si ploile dezlantuite-femei...

Sete de arta (din nou..)

Ploaie in luna lui Marte

Ploua infernal,
Si noi ne iubeam,prin mansarde.
Prin cerul ferestrei,oval,
si norii curgeau in luna lui Marte.


Peretii odaii erau,
nelinistiti,sub desene in creta,
Sufletele noastre dansau
nevaute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi,spuneai,
ploua cu globuri pe glob,si prin vreme.
Nu-i nimic,iti spuneam,Lorelei,
mie-mi ploua zborul,cu pene.

Si ma-naltam.Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia.
Tu ma strigai din urma:raspunde-mi,raspunde-mi,
Cine-s mai frumosi:oamenii...? ploaia..?

Ploua infernal,ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as fi vtur sa se mai sfarseasca
niciodata -acea luna-a lui Marte.

"Scrisoare catre trecut"

"Ramas bun de tot,trecutule! Sa revii doar cand nu ma mai doare .Pentru astazi,atat am putut sa ti spun "de bine".
Am ales sa incep cu un citat dintr`un ..articol al unui site pentru femei,nu neaparat pentru ca mi as fi propus de azi de dimineata sa scriu despre trecut,sau pentru ca m as fi trezit cu o oarecare melancolie a trecutului imbibata in carne, nici macar nu am visat ceva legat de trecut; pur si simplu am "aterizat" pe site ul acesta...mi am aruncat okii pe articol si mi a ramas in cap destainuirea tipei care a scris...
Astfel,mi am adus aminte ca si eu am un trecut...kiar mai multe...
(daca pot spune asa)..care indiferent cum ar fi ele,frumoase,urate,dureroase,emotionante, sunt "bagajul meu" acumulat de a lungul anilor..sunt comoara vietii mele,sunt ceea ce insir pe foaie daca ma apuk sa scriu o compunere intitulata "amintiri"..sau ceea ce mi apare in minte daca inkid okii..
Asa ca..am ajuns la concluzia(asta acum,cand sunt calma si "vindecata") ca nu trebuie sa ne uram trecutul..sau sa ne para rau de el...(nu vorbim d cazurile extreme in care trecutul este sumbru si chiar merita uitat)...la momentul respectiv..."atunci" trebuie sa ne gandim ca am facut ce am simtit,ce era mai bine pentru acel moment,sau invers, poate in trecut ma luat o decizie care nu ne a umplut d fericire dar stiam ca e cel mai bn pt viitorul apropiat...; indiferent cum ar fi,deciziile din trecut tot noua ne au apartinut,tot noi le am luat si..cum bine zice o vb de a mea(nu am inventat o eu dar o folosesc ori de cate ori am ocazia): " decat sa mi para rau de ceva ce n am facut si n am aflat niciodata" cum ar fi fost daca",mai bn sa mi para rau de ceva ce am facut" !
Asadar, dragii mei...nu stiu daca aceasta postare este o destainuire...un sfat...o poveste...o simpla adaugire in blogul meu uitat de lume si de mine...whatever,chiar cred in ce am scris; prefer sa cred ca postez rar si bine,decat des si...inutil:) Da,ok,recunosc n-am nici timp...dar...ce sa-i faci...career befor anything at this age:) (at least for me....:-< )

Aaaa,,si ink ceva,gen "scuza" ..decat sa postez despre esecurile,.dezamagirile,nevoile si dorintele mele ...sau despre rasa aia rara de fiinte "inutil de utile" pe care noi le numim "BARBATI"...prefer sa scriu d`astea....sau articole doar din poze...sau ce dracu ma mai apuk p mn ;))

See you soon :-h