Sete de arta (din nou..)

Ploaie in luna lui Marte

Ploua infernal,
Si noi ne iubeam,prin mansarde.
Prin cerul ferestrei,oval,
si norii curgeau in luna lui Marte.


Peretii odaii erau,
nelinistiti,sub desene in creta,
Sufletele noastre dansau
nevaute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi,spuneai,
ploua cu globuri pe glob,si prin vreme.
Nu-i nimic,iti spuneam,Lorelei,
mie-mi ploua zborul,cu pene.

Si ma-naltam.Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia.
Tu ma strigai din urma:raspunde-mi,raspunde-mi,
Cine-s mai frumosi:oamenii...? ploaia..?

Ploua infernal,ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as fi vtur sa se mai sfarseasca
niciodata -acea luna-a lui Marte.