Am depanat astazi cateva amintiri...din clasa a 7-a pana intr-a 12...si nu pot spune decat un singur lucru: "prea frumos a fost!".....Din pacate timpul nu iarta,si trece peste noi cu viteza luminii,iar noi nu ne dam seama decat prea tarziu...mult prea tarziu.
Diferentele dintre "atunci" si "acum" sunt atat de multe....de la cum aratam...cum ne imbracam,care ne erau prioritatile,dorintele...pana la relatiile dintre noi..fete-fete/fete-baieti....si cred ca aici intelegeti cu totii exact ce vreau sa zic...
Nu stiu ce anume ne-a schimbat exact:noi insine,ceilalti,vremurile in care traim,banii,tehnologiile avansate,lipsa bunatatii din partea celorlalti,faptul ca ne-am pierdut prea usor cei "7ani de acasa" implementati cu atata sarguinta de ai nostrii, fluxul de noutati venit din alte tari...cine stie? Sau poate la unii dintre noi toate acestea inca mai exista,dar le tinem ascunse intr-o cutie ferecata,ca nu cumva daca le scoatem la iveala sa ne facem de ras sau sa fim aratati cu degetul ca fiind"invechiti"..Trist,dar adevarat !Si in fond,ce mi conteaza? Indiferent care sunt cauzele,efectul este acelasi...
Daca se mai poate sau nu face ceva,sincer..nu stiu...unii zic ca da..altii chiar incearca,altii considera o cauza pierduta "redobandirea valorilor"..pentru ca in fond,valorile de atunci cu vremurile de azi..ar fi total invers proportionale...
Important ar fi,ca,macar pentru noi insine sa le pastram asa cum am spus, intr-o cutiuta ferecata bine si ferita de realitate ,din doua motive:1- sa existe totusi dovada ca undeva,de mult,in trecut au existat si astfel de lucruri...nu numai ce vedem acum(evit sa ponegresc postarea cu exemple concrete) si 2....pentru ca sa incercam poate,sa le povestim macar daca nu inmplementam copiilor nostri, valori din ce in ce mai vechi,mai pierdute,mai fara importanta dar pe care si ni ,la randul nostru ,le stim tot de la cei pe care ii iubim cel mai mult pe lumea asta,si anume: parintii nostri..
